Cine-i cu mine în gândurile mele,
Cine m-ajută să fac curat în ele. . ?
Pe măsură ce înaintez în viață,
Tot mai multe probleme mi-apar în față.
Îmi părea ușor în zorii tinereții...
Dar așa-i normal, așa e mersul vieții.
Omu-i născut să sufere - și ne doare -
Ca scânteia ce se naște ca să zboare.
În tot tăvălugul vieții, care vine,
Dumnezeu este cu noi mereu, ce bine. . !
Dacă nu ne-ar ține mintea sănătoasă,
Am ceda sub presiunea ce ne-apasă.
Mă arunc la pieptul Lui și mă alină.
Câtă pace și ce liniște deplină!
Plâng, suspin sau strig, dar nu cu disperare;
Știu că toate au final și rezolvare.
Nu mă chinui să-nțeleg ce e în spate,
Dar încerc să îmi îndrept purtarea-n toate;
Nu se poate-ajunge la desăvârșire,
Fără suferință și fără zdrobire.
Cred și știu. . voi străluci frumos, odată,
Ca o piatră vie, ca o nestemată.
Domnului îi suntem slavă și cunună.
Pentru veci ne-om bucura toți împreună. . !
Cât mai suntem încă în această viață,
Să fim buni cu cei ce ne apar în față;
Oricât de frumos pare pe dinafară,
Orice om poartă în suflet o povară.
Amin.
31 iulie 2024
https://pauladita.wordpress.com/